-
1 mortificare
mortificare v. ( mortìfico, mortìfichi) I. tr. 1. ( umiliare) humilier, mortifier. 2. ( Rel) mortifier: mortificare la carne mortifier sa chair. II. prnl. mortificarsi 1. se froisser, se sentir humilié. 2. ( Rel) se mortifier. -
2 mortificare
mortify* * *mortificare v.tr.1 (umiliare) to mortify, to humiliate: la sua risposta mi mortificò, his reply humiliated me (o I was mortified by his reply); mortificare i sentimenti di qlcu., to wound (o to mortify) s.o.'s feelings; mortificare qlcu. con un'osservazione, to humiliate (o to mortify) s.o. with a scathing remark2 (reprimere) to mortify: mortificare la carne, to mortify the flesh; mortificare le proprie passioni, to mortify one's passions3 (svilire) to demolish, to destroy: mortificare una poesia con una brutta interpretazione, to demolish a poem with a bad interpretation4 (med.) to mortify.◘ mortificarsi v.rifl. to mortify oneself: il sacerdote ci esortò a mortificarci durante la quaresima, the priest exhorted us to mortify ourselves during Lent◆ v.intr.pron. (sentirsi umiliato) to feel* mortified, to feel* humiliated: al minimo rimprovero si mortifica, at the slightest reproof she feels mortified.* * *[mortifi'kare]1. vt2. vr (mortificarsi)Rel to mortify o.s.3. vip (mortificarsi)(vergognarsi, spiacersi) to feel mortified* * *[mortifi'kare] 1.verbo transitivo1) (umiliare) to mortify, to humiliate2) relig. to mortify [carne, corpo]2.verbo pronominale mortificarsi relig. to mortify oneself* * *mortificare/mortifi'kare/ [1]1 (umiliare) to mortify, to humiliate2 relig. to mortify [carne, corpo]II mortificarsi verbo pronominalerelig. to mortify oneself. -
3 mortificare
io mortifico, tu mortifichi1) унижать, оскорблять, обижать2) умерщвлять* * *гл.1) общ. подавлять, огорчать, оскорблять, убивать, угнетать, унижать2) мед. делать нечувствительным3) церк. умерщвлять (плоть) -
4 mortificare
-
5 MORTIFICARE
-
6 CARNE
f- C938 —- C939 —— см. - C942- C940 —- C941 —- C943 —— см. - M913— см. - P1442- C946 —- C948 —- C950 —di carne e ossa (или d'ossa; тж. di carne e sangue)
- C951 —siamo tutti di carne e d'ossa (тж. tutti siamo di carne)
— см. - C950- C952 —- C954 —avere (или mettere, porre) molta (или troppa) carne al fuoco (или a bollire, a cuocere)
- C955 —aver poca [molta] carne addosso (или indosso)
— см. - C964 b)- C965 —- C967 —— см. - C964 b)metter molta (или troppa) carne al fuoco (или a bollire, a cuocere)
— см. - C954porre molta (или troppa) carne al fuoco (или a bollire, a cuocere)
— см. - C954— см. - C960— см. - C478- C977 —carne di giovedì, carne stracca
- C978 —a carne (или a ciccia) di lupo, zanne di cane
— см. - C985a chi salva la pelle, la carne rimette
— см. - P1070costa più il giunco che la carne
— см. - G757- C985 —non c'è (или non va) carne senz'osso (тж. la carne non va senz'osso)
— см. - D212pesa più il giunco che la carne
— см. - G757- C986 —qual carne, tal coltello
-
7 (to) mortify
(to) mortify /ˈmɔ:tɪfaɪ/A v. t.2 (med.) far andare in cancrena; necrotizzareB v. i.2 (med.) andare in cancrena; incancrenire. -
8 (to) mortify
(to) mortify /ˈmɔ:tɪfaɪ/A v. t.2 (med.) far andare in cancrena; necrotizzareB v. i.2 (med.) andare in cancrena; incancrenire. -
9 (to) crucify
-
10 (to) crucify
-
11 умерщвлять
[umerščvlját'] v.t. impf. (pf. умертвить - умертвлю, умертвишь)1.uccidere, eliminare2.◆ -
12 -C970
рел. умерщвлять плоть. -
13 macerare
macerare v.tr.1 to soak, to steep: macerare la carne nell'aceto, to soak (o to steep) meat in vinegar; macerare il pane nel latte, to soak bread in milk2 (tecn.) to macerate; (tess.) to ret; (pelli) to bate: macerare il lino, to ret flax3 (fig. letter.) (affliggere, mortificare) to mortify, to torment.◘ macerarsi v.intr.pron.1 to soak2 (tecn.) to macerate; (tess.) to ret◆ v.rifl. (fig.) (struggersi) to waste (away), to wear* oneself out: si macera dall'ansietà, she is wearing herself out with anxiety; macerare dal desiderio, to be eaten away with desire; macerare dal dolore, to waste away with sorrow.* * *[matʃe'rare]1. vt(canapa, carta) to macerate, Culin to marinate2. vr (macerarsi)* * *[matʃe'rare] 1.verbo transitivo1) gastr. to soak, to macerate [frutta, verdura]; to marinate [carne, pesce]2) tess. to ret2.verbo pronominale macerarsi1) gastr. [frutta, verdura] to soak, to macerate; [carne, pesce] to marinate2) fig. (rodersi)- rsi dall'invidia — to be consumed with envy, to eat one's heart out
* * *macerare/mat∫e'rare/ [1]1 gastr. to soak, to macerate [frutta, verdura]; to marinate [carne, pesce]2 tess. to retII macerarsi verbo pronominale1 gastr. [frutta, verdura] to soak, to macerate; [carne, pesce] to marinate -
14 umiliare
(- ilio) vt1) унижать, принижать, оскорблятьumiliare la fronte davanti a uno книжн. — склонить голову перед кем-либоumiliare una supplica редко — униженно молить2) смирятьumiliare la carne — укрощать плоть•Syn:annichilir(si), avvilir(si), deprimere, abbassar(si); far abbassare il capo / la cresta / le corna / la voce, rompere le corna, mortificare, sbassare, sgonfiare, sottometter(si), tener cheti; ammansarsi, battersi il petto, chinare il capo, farsi umile / piccino, rintuzzarsi
См. также в других словарях:
mortificare — {{hw}}{{mortificare}}{{/hw}}A v. tr. (io mortifico , tu mortifichi ) Indurre qlcu. a vergognarsi di sé, con male parole, atteggiamenti sgarbati e sim. | Mortificare la carne, i sensi, reprimere gli impulsi sensuali con la penitenza; SIN.… … Enciclopedia di italiano
mortificare — [dal lat. eccles. mortificare, propr. far morire ] (io mortìfico, tu mortìfichi, ecc.). ■ v. tr. 1. (ant.) [ridurre un organismo, animale o vegetale, in uno stato simile alla morte] ◀▶ rivitalizzare, vivificare. 2. (med.) [alterare… … Enciclopedia Italiana
mortificare — mor·ti·fi·cà·re v.tr. (io mortìfico) AU 1. reprimere lo stimolo dei sensi con penitenze corporali e spirituali, spec. come pratica ascetica: mortificare il corpo, la carne, gli istinti Sinonimi: reprimere. 2. offendere una persona nell orgoglio o … Dizionario italiano
mortificar — ► verbo transitivo/ pronominal 1 Castigar el cuerpo con sacrificios o privaciones: ■ aquél se mortifica con el ayuno. SE CONJUGA COMO sacar REG. PREPOSICIONAL + con 2 Molestar mucho a una persona: ■ mi hermano me mortifica con sus problemas. REG … Enciclopedia Universal
castigare — ca·sti·gà·re v.tr. 1. CO fam., punire, spec. in modo non severo: castigare un bambino | castigare la carne, nel linguaggio ascetico e mistico, mortificare il proprio corpo attraverso penitenze e digiuni 2. BU estens., spec. di linguaggio, stile o … Dizionario italiano
mortificazione — mor·ti·fi·ca·zió·ne s.f. AU 1. offesa o umiliazione dell amor proprio: dare, ricevere, subire una mortificazione Sinonimi: avvilimento, umiliazione. 2. repressione delle inclinazioni peccaminose con privazioni e penitenze, spec. come pratica… … Dizionario italiano
umiliare — u·mi·lià·re v.tr. 1a. FO mortificare, offendere creando disagio, avvilimento o vergogna: con quella battuta l hai umiliato davanti a tutti Sinonimi: abbassare, annientare, avvilire, svergognare. Contrari: esaltare, inorgoglire, lusingare. 1b. BU… … Dizionario italiano
mortificar — {{#}}{{LM M26606}}{{〓}} {{ConjM26606}}{{\}}CONJUGACIÓN{{/}}{{SynM27268}} {{[}}mortificar{{]}} ‹mor·ti·fi·car› {{《}}▍ v.{{》}} {{<}}1{{>}} Causar dolor, sufrimiento, disgusto o molestias: • Mortifica al caballo con la fusta. No te mortifiques con… … Diccionario de uso del español actual con sinónimos y antónimos